Pe drum. part 1

Sunt in drum spre Brasov. Din nou. Si deja s-a intamplat de prea multe ori incat sa pot spune ca-mi mai pasa. Dar nu conteaza. Pentru a mia oara am ratacit drumul casa-autogara/gara. Nu inteleg. Ma simt ca un mic sobolan alb cu ochi rosii intr-un labirint de stradute mici si neasfaltate. Autocarul porneste. De 3 ani fac drumul asta regulat. Chiar nu pot nimeri si eu odata drumul direct? De ce? Am batut tara destul de mult si am probleme in a lega un drum de 14 min pana la autogara? In fine. Trec mai departe. Azi o sa fie o zi cu ghinion, in graba ca sa nu pierd autocarul mi s-a mai rupt si breteaua gentii de la laptop. Si a cazut dramatic la pamant, iar al 6-lea simt, ala al paianjenului, nu ma anuntat. Deaia, scriu si postul asta acum, pt ca,lam pornit ca sa il verific. Si am vazut ca am belit un colt de la clapa. Firar. A trecut momentul insotit de blestemele de rigoare. Ajung la masina si incep sa-i judec. aceiasi turma de oi inghesuite, cu ochii bulbucati gandind la problema urmatoare: "daca ma duc sa las geanta la bagaj oare mai prind loc?" Si toti gasesc acelasi raspuns: Nu. Desi sunt 15 insi toti. Si sunt 44 de locuri. Si toti incearca sa urce ditamai geanta de voiaj in autocar, plasa cu legume, rucsacul de munte, si de fiecare data soferul ii intoarce. Ce nasol o fi sa fii sofer, si sa zici zi de zi, la aproape aceiasi oameni, doamna/domnule, nu puteti urca cu geanta. Pfff. Romani. Vor fi vreodata eficienti la ceva? Despic subiectul si ma revolt cu privirea la o tiganie care a scapat de multe ori ochiului meu agil ca de vultur. Recent ajuns in Onesti, la Tudorica, colegu de camera, stand la o cafea imi sare in ochi musamaua de pe masa, folie de plastic cu imprimeu: un platou cu prajituri, cesti de cafea, mici boabe/fructe. Si ma umplu de draci. Pentru ca in repetate randuri am avut si eu fete de masa similare. Si cel mai probabil si voi ati avut. Si ma umplu de draci si mai tare. Oare, in tara asta, toti suntem atat de saraci incat sa tinem pe masa o poza cu bucate? Da' ce, eu nu-mi permit o cutie de fursecuri? Am nevoie de o imagine? Si uitandu-ma la imagine, ce ar trebui sa simt? Satisfactie? Vine tzatza Floarea si se minuneaza, vai, ce fata de masa frumoasa ai! (subliminal, creierul ii sugereaza tzatei Floarea ca ar manca prajituri). Dar solutia finala este ca, nu o sa-si ia prajituri. In nici un caz! Dar data viitoare cand ajunge la piata o sa caute la mase plastice o musama cu prajituri, vorba aia, sa aibe si ea ce pune pe masa. Saraci...extrem de saraci. Ai dracului chinezi, ca numa aia fac foamea, iar fabricand fete de mese cu motive diverse, noi adoptam stilul. Cumpar-o mama paia cu carouri! Nu nu, e prea simpla. Uite peasta, ia uite ce platou frumos cu prajituri(subliminal, creierul mamei ii sugereaza ca ar manca niste prajituri) dar nu-si cumpara. Isi ia o fata nenorocita de masa. Romani... 4 ever adoratori de porcarii. Dar totusi, sa uitam...astia suntem. Iar eu sunt pe drum. Cica, de azi incep sa invat. Am nevoie. trebuie sa ma zbat sa prind camin. Si o sa fie destul de greu. Sper sa iasa bine. Si voua va doresc la fel de mult succes, va stiti voi, aia mai deosebiti...deosebit de neinteresati. Sa ne vedem cu totii in camin. Pace si indestulare..cu prajituri reale pe masa. Ceaiul lasati-l in ibric, sa fie cald.

Pe drum. part 2

O sa fac un fel de post 2 in 1. Pe parcurs, curgandu-mi balele cu gura deschisa, am terminat bateria ascultand muzica in somn. Si ma trezesc undeva pe langa baraj, unde am facut popas, apoi, spre Teliu, al doilea popas. Si la al doilea popas, urca in autocar, pe locul din fata mea, un individ intre 19-22 de ani copt de soare. Il voi numi, Vasile. Pt ca era un taran prost. Ar fi misto sa avem si noi ca la americani, denumirea aia de persoana necunoscuta, John/Jane Doe. Drept urmare, ii vom spune, Vasile Doe. Si urca Vasile, transpirat tot, imbracat ultima moda a la targ, cu pantofi de piele; camasa in carouri cu imprimeu floral pe spate, pantaloni de stofa, si sapca pusa in varf de cap neagra cu Chicago Bulls. Superb. Imi trezeste interesul critic. Si ma uit atent sa ii urmaresc comportamentul. Logic, amator de tractoare, Vasile e entuziastmat de tehnologia aerului conditionat. Obisnuit sa ia rata, si nu autocarul, pierde in jur de 10 minute apasand butoanele de bec, pe rand, de sonor, de aer conditionat, si stupefiat, ajunge la concluzia ca nu functioneaza nici unul. Regleaza usor cu multa dibacie, directia fluxului de aer rece spre fruntea-i plina de sudori, si imediat ma pocneste aroma spray-ului clasa superioara de 5 lei cumparat din magazin 3,8 lei, deci, ceva scump si extravagant. Deodorizant marca BRUT. Cum era Sprite-ul cu motto-ul "Fiare pentru fiara din tine", Vasile avea BRUT pentru bruta necioplita din el. Si ma sufoca. Si nu mai puteam sa respir. Si la randul meu, ma folosesc si io de tehnica si orientez contra aerul conditionat sa ii bata in ceafa. Sa faca acolo un mic vortex, mici tornade descendente de...BRUT care in loc sami intre pe nas, sa intre sub scaun. Si normal, Vasile, n-a venit singur. Vasile a mai urcat cu cineva, dar a platit un singur bilet! Pentru ca, Vasile, a intrat cu musca. Probabil o fi zis soferului, stai frate, ca nu ocupa loc....sta pe mine. Si nu te bazaie pe tine la cap...io am sapca...deci, nici pe mine... In fine. trec 2-3 satucuri, si deodata, Vasile scoate arma secreta: o cutie de bere Golden Brau, pentru ca in fond, transpira, daca transpira, se deshidrateaza, daca se deshidrateaza, trebuie sa bea bere. Si m-am pregatit pentru ce-i mai rau.
O gura, 2 guri, iar Vasile se resimte. Nu stie sa bea din cutie. Inghite si aer. Si normal, apare reflexul ala de a ragai. Numai ca Vasile e luat prin surprindere, si, uitand ca nu s-a spalat dupa masa, elibereaza o simfonie de arome in aer, de ceapa, salam, si branza cu rosii. Vortexu meu nu mai face fata. Si ma loveste din plin. Trecem mai departe la capitolul bronz. Frate, era ca un fel de caracter nervos de desen animat si din moment in moment, tot ma asteptam sa-i sara sapca si sa scoata abur pe urechi. Dar nu s-a intamplat, si formulez teoria cum ca, in satucu lor uitat de lume, nu au cabine de bronzat. Au cabine de tractor. Si functioneaza oarecum similar. La bronzat platesti minutul, la tractor platesti motorina. Si din ambele iesi in degradeu. Probabil Vasile ar fi putut candida la concursul local de cel mai frumos bronzat tractorist. Premiul cel mare fiind juma de porc, 3 kile de jumari la borcan, si seminte de rosii pentru sezonul urmator. Aproape adoarme. Vasile este obosit. Cine stie cate ogoare o fi dat gata de dimineata...Si leganand capul, imi sare in ochi litera "B" cusuta in spatele sepcii. Ma intreb de la ce vine. Nu ma intreb prea mult. Vasile e un "BOU". Pentru ca niciodata, nicaieri, nu se accepta sa porti sapca la camasa, pantofi si pantaloni de stofa. Fermecat, iarasi cu tehnologia, pentru ca in fond, are preocupari academicesti, incepe sa se joace cu masuta pliabila de pe scaunul din fata. Si tot jucandu-se, observa la un moment dat, butonul de reglare a pozitiei scaunului. Insa prin faptul ca e Bou, eu proptesc genunchiul in scaun, Vasile apasa, se lasa pe spate, dar, surpriza! Nu merge. Pentru ca am genunchiul puternic proptit in scaun. Si revine la pozitie dezamagit. Firar ma-sa a dracului de autocar ca are atatea butoane si nimic nu merge!! Intram in Brasov. Mai sunt 3km pana la gara. Vasile iar incearca sa se faca comod pt alea 2 minute care le avem pana la sosire. Dar, din nou proptesc scaunul. Vasile din nou dezamagit. Ajungem, coboara, ma uit la genunchi, model de plasa. Ma uit la Vasile... priceless. Unele lucruri nu le poti cumpara cu bani. Pentru toate celelalte insa, exista VISA. La revedere, Vasile!!

MinD ControL...

Sa zicem ca de maine toti, sau unii, ne trezim cu puterea de a ne folosi capacitatea mintala mult mai mult decat in prezent? de ce doar x%? Ce ne opreste? Noi?...Probabil... Probabil teama de adevar, de supraincarcare a sistemului cerebral cu informatii care tin de rutina: "bai, nam destul calciu, am sa mananc un iaurt si am sa trimit la celulele osoase nutrimente cat sa fiu ok; bai, lipsa de vitamina C imi afecteaza vindecarea ranii capatate la jocul de...., e ok, mananc o portocala, si trimit flux mai mare de trombocite sa-mi vindece tesutul. Probabil ar fi un volum de date de procesat infinit mai mare. Teama. Teama de a ne bate capul, pe langa problemele de zi cu zi in plus cu chestii de metabolism si intretinere a organismului, in orice clipa, in orice secunda, minut, ora... Dar totusi tot din creier sunt reglate, vreodata oare o sa fim constienti de chestia asta? Ca simtim nevoia de grasimi, dar o simtim pt ca la nivel de celula, ne trebuie o anumita rezerva de energie? Tind sa fiu un visator, in combinatie cu zeci de filme de scurt-metraj sau seriale, cu super-eroi, cu abilitati, si spun, daca sunt decat praguri impuse de teama, posibilitaea zborului, miscarii obiectelor, gandurilor transmise la distanta prin telepatie? In anii 60' americanii aveau un program de exploatare a oamenilor cu capacitati extrasenzoriale, si au obtinut harti desenate cu baze militare secrete amplasate in teritoriu strain, cu un nivel de detaliu extraordinar de ridicat:forme, culori, regiuni, etc. Oare toti avem capacitatea de prevedea lucruri, de a misca obiecte? Ce ne limiteaza mai exact? Ma intrebam la un moment dat daca nu cumva, in antichitate, capacitatea mintala a oamenilor era mai bine exploatata si ei cunosteau toate lucrurile astea? Si au decis ca e prea mult pentru pentru oameni sa traiasca cu atatea pe minte? Sau ca treptat, au scazut in aia 8% la care suntem noi azi? Indiferent care ar fi raspunsul, 2 lucruri pentru mine, sunt valabile, si anume: in momentul in care o sa ne folosim la capacitate mai mare creierul, eu consider ca atunci o sa avem cu adevarat libera alegere, la stil de viata, nutritie, si, orice; 2- inca incerc in intimitate sa misc lucruri cu forta gandului(poate sunt nebun, poate sunt visator) dar incerc, si mi-ar placea sa ma vad crescand cu 1% numai pentru a fi diferit :D O zi buuuuna.....creierashelor...

Shit Magnet

Sa-mi trag picioarele in ea de viata... necazurile se tin scai. Undeva poate in timpul vietii asteia n-ar fi ok poate din cand in cand sa am si eu parte de putin succes si reusite? N-am crezut vreodata ca o sa apuc asa o perioada... eram de fel optimist si increzator. Acum insa cand nu mai am degete la maini cat sa numar problemele de care trebuie sa ma ocup, nu mai sunt asa sigur. De la sanatate, la oameni, la scoala, si pana la...orice subiect posibil, toate draciile par ca ma asteapta dupa colt. Ceva similar cu versurile lui ombladon, cu magnetii si fete cu piercing in gura, numai ca eu joc rolul fetelor si ombladon e viata care tot ma F&^% in gura. Acum il astept p dracul gol sa vina sa-mi faca propunere de job, sa-mi dea o coasa si remuneratie, caci, sunt la un pas de a ofili iarba si florile de sub talpi cand pasesc. Si toate astea legate de faptul ca nu mi-am gasit inca un loc de munca si fara adeverinta de la locul de munca nu pot ramane in camin pe durata verii, ma mananca "ca cariile" si ma dreneaza de orice fel de "chi" interior. Sunt moale ca un rahat. Unul proaspat si cald...desi cam tot ce vad ma lasa rece. Am ajuns intr-un final sa incerc sa ma amuz singur, pentru ca, viata nu mai e comica. Si astfel, ma duc cu Tudorica pe colina unde, ca sa-mi rezolv practica, explic timp de jumatate de ora motivul pt care chiar daca nui tipizata cererea, are stampila si semnatura si tot ce-i trebuie, deci trebuie acceptata. Si ne intoarcem, si borat, coleg de anul 4 intreaba
Borat:"ce-ati facut ma pe colina?
Tudorica: "ce sa facem, ne-am dus boi si am venit vaci.."
Eu: (fac ochii mari si un ranjet tampit mi se scurge pe fata)
Un moment de pauza si ii intreb: "ba baieti, dar, din expresia asta, voi ati prins logica faptului, si ce inseamna defapt?"
Ei: se uita mirati... incearca una-doua variante cum ca, ba pt ca suntem prosti, ba pentru ca nu am rezolvat nimic...
Ii opresc si zic: daca eu as zice ca am fost bou pe colina si mam intors vaca, logic ar fi faptul ca, pe colina undeva e un cabinet de schimbare de sex.
Si am ras cu totii.
Mama lui de brainstorming....

Nimicuri..

Ieri din plictiseala am ajuns cumva la apogeul meditatiei spre nimic. In jur de ora 3 noaptea ma uitam la un film cu colegii despre nesfarsita panica din inimile americanilor fata de sfarsitul apocaliptic al pamantului. Nu stiu, de ce scenariile astea de end of days au toate aceiasi tema si structura....ba vin extraterestrii, ba vine meteorul, ba teroristii, si, ca de obicei, totul se petrece sub stres si nervii intinsi la maxim ai alora de la pentagon sau cine stie ce baza militara ultrasecreta subterana, si mici asezari din state americane unde se impleteste actiunea , diferita de iminenta mortii tuturor lucrurilor care se impleteste in jurul unor personaje negative+pozitive care ne arat, pe langa arsenalul militar al americii, si eroul care poate zace in omul rosh-albastru stelat de rand. Ma rog, ideea de baza era ca venea ditamai asteroidul , un fel de mini-planeta si moare lumea prin jur apoi se mint cu rusii si fac efect de ventilator si ricoseaza asteroidul spre moartea altor planete.. Si cum zaceam plictisit si dubitabil imi vine in minte(ziceam de apogeul meditatiei spre nimic) imaginea artificiilor mexicane in varf de bat 2 rachete care se invart una pe cealalta. Dupa apare imaginea unui melc, fac legatura si imi imaginez 2 melci legati cu un batz de cochilii unul cu fata si unul cu spatele care, ca si artificia, sa se invarta in cerc. Pauza. Dar daca unul din melci da in marsarier? Si poc! concluzia: Melcii nu pot merge cu spatele.

Trec mai departe sa spun cate ceva despre trendurile din ziua de azi care ma sacaie.
Acum ceva timp, intru intre-un magazin kenvelo si casc ochii la reduceri de 60-70%, asa ca arunc un ochi printre tricouri si aleg 2 mai de neam... ceva mai simple, ceva culori, si de bun-gust. Si plec semi-multumit cu gandul, frate, am firma pe mine...sunt mai zmeu cu 15%. Si ajung in camin si citesc despre conceptul "vintage" scris intr-o cartulie mica langa eticheta. Si cam asa explicau domnii deacolo: Vrei sa arati cool? noi, prin dispozitive ultramoderne si tehnici speciale indelung studiate am ajuns la procesul prin care, va invechim hainele, astfel incat, hainele cumparate de la noi au aspectul acela de invechit, uzat, purtat. Numai noi va garantam aspectul vintage." Si prin filtrul meu mintal, inteleg: Frate, oamenii astia se chinuie ca sami dea aspect de boschetar. Eu nu puteam sa fiu un boschetar fericit decat dupa luni de uzura, dormit in pietre si clor, dar, prin tehnicile lor moderne, acum sunt fericit ca pot fi boschetar la minut. Si avand in vedere cele date, ce rost mai are sami cumpar un tricou cu 25 de lei redus de la 100 de lei, cand pot cu 4 lei sami iau un kil de "vintage-uri" de la SH-ul de pe colt? Da, cei drept, fruntea tarii a scos masini si tehnica, dar oare un tricou purtat la greu, cu sudori si alte parfumuri sublime corporale, nu ar trebui sa fie mai scump? Sau, poate, daca iti iei puncte bonus la charisma de pe cat de vintage esti, sami bag, cred ca-i iau sacou' lu tataia cumparat in anii 65-70, niste gumari/cizme de cauciuc, in loc de esarfa emo carouata iau baticu' lu bunica si mor pitzipoancele in urma ca pasiunea mustii de cacat in fata unei gramajori de zahar. Vintage. Mustar pe kept, iarba pe blugi, gauri in fund si aia 3 stropi de vin rosu care miau curs pe maieu cand nu mai aveam aceiasi precizie ca inainte de a incepe bidonul. a, si era sa uit, namolu' la pantofu cu sireturi rosii de adidasi. Ce iese? Ultima linie de primavara-vara alu Catalin Boutezatu. Hai sa fim seriosi. Vintage-ul e bun doar daca vine intr-o sticla dintro crama rece turnat intr-un pahar aburit. Noroc.

Timp si Dependente.

Inca de cand am venit din nou in camin, acum in semestrul 2 am vazut semnul bunastarii pe urmatoarea perioada. 3 suluri de hartie igienica incepute pe cuptorul cu microunde. Scurt, vin vremuri de cacat. Mam trezit dupa o noapte nedormita( suna cam ciudat) de la 6:30, chestie care nam mai facut-o de mult timp, si sa vazut din plin. Si ca tot omul, ma ridic, si stau asa un moment mai lung pe marginea patului. Stau si, la umbra de liniste din camera adormita, vad pe geam nu lumina diminetii, ci un zid erodat urat si deprimant. Apoi vin scurt in minte sacul de probleme si neplaceri, rateurile si insuccesele recente. Si poc loveste don'soara Melancolie. E foarte amar gustul realitatii. Nu stiu la cati le vine in minte, dar mie unul mi se intampla destul de des sa pun in balanta lipsa de griji si viata de copil care am avuto, si cea de acum. Mici comparatii: se intampla ca, vacanta de vara, sa dureze, cam echivalentul la un an intreg de acum. Nu pot sami dau seama cum atunci aveam timp intr-o zi sa fac aproape tot ce vroiam , masinute, biciclete, sporturi si toate cele. Acum insa, greu mai ai timp sa te ocupi de ceva care iti place. Totul era luminos, caldura mare, alergam dupa furnici cu lupa, lansam avioane de hartie, orice ganganie starnea curiozitate si exclamari. Acum totul are o nuanta gri inchis si, din grupul de copii trancalai cu care umblam , acum am ajuns sa fiu un strop in deplasare printro mare de oameni la fel de gri ca si blocurile din care ies. Maturitatea is a bitch, si, ne fute pe toti. In degradeu, pt ca ne arde in functie de posibilitatile financiare necesare ca sa ne atingem scopurile. Ce tare, uite ca ajungem sa ne futem in culori cu viata.:)) Ajuns si aici la facultate, standardele tot coboara, pana la nivel critic, in orice privinta. De la "sper sa iau bursa" la "sper sa iau un 7" la "dao dracu, macar sa trec..." Banii daca ii primesti, nuti ajung, daca ii faci, se duc prea repede. Apoi ramai cu speranta ca, lasa, ies inginer, si, ma scot io dupaia... numai ca si aici iti faci prieteni si de an mai mare, care, daca termina, afli ca au ajuns la nush ce firma din domeniu, si tresari, si zici, pai, si cat te platesc pentru intretinerea sistemelor, proiectarea de.. dealer de vanzari de... ? si zice, pai, 12....18 milioane. Si iar te bosumfli. Cu 18 mil pe luna o sami pot eu cumpara o casa? un apartament? o masina? Nu prea. Si casti ochii la stiri ca, fiu lu' bulibasa x in varsta de 11 ani sa insurat cu o tigancusa de 13 ani si au primit 3 masini, vila gata mobilata cu einspe mii de turnuletze si 3 kile de aur. Va zic si de ce; logica mea, imi propune urmatoarea varianta: legat si de ce am scris mai devreme, viata ne fute in degradeu, iar, cum tiganii is negri, viata ii fute invers proportional, si, na, ca la 11 anisori micu' cichicean are mai multi bani decat o sa am eu vreodata scosi din meserie de studii superioare. Dar deja am deviat. In fond, e vorba de faptul ca, soarele sa transformat in nori, orele in minute, fruntea in riduri, ochii luminosi in cearcane, sperantele in griji, increderea in frica de a nu fi tras in piept. Si inca ceva, sunt rasuflatul descoperitor al unui remediu complet al dependentei: plictiseala. Monotonia rupe si cea mai mare placere. De la sport, la jocuri pe calculator, la fitness, la cupluri, si implicit la viata.

Hai cu STANGA!!!!

Un mic lucru destul de iritant al vietii de zi cu zi am ajuns astazi la concluzia ca e practicitatea mainii stangi. Destul de ciudat fapt, pe cand imi taiam copitele, vad ca, mana dreapta taie copitele la stanga, apoi, cand vine randul sa ii intoarca favoarea, mana stanga tot da pe langa, tremura, nare mai pic de control. Si stau si ma gandesc eu asa in sinea mea si zic: frate, cred ca noi, oamenii suntem cele mai proaste animale, cu evolutia noastra cu tot. Ca nu cred ca se duce la vanat leul si cand sa apuce gazela de gat, cade fulgerat jos, rostogoliri si praf peste tot, apoi zice, nu frate, era cu stanga.... am ratat... si nu inteleg de ce nu facem ceva constructiv sa ne pastram si functionabilitatea mainii stangi, ca, poate cu evolutia in ritmul asta ajungem treptat sa ramanem cu cap, picioare, si o mana,ca, paialalta no foloseam, si, cursul natural al lucrurilor face ca, ce nu folosim, sa dispara. Asa ca ridicati mana stanga sus, si, folositi cu incredere. Ca estetic, ciungi nam da prea bine. (o porcarie, dar, am simtit nevoia sa spun, ca miam ciopartit copitele mainii drepte...)

Amintiri.

Scapat de patania cu masina, si implicit, sentimentul ala de revolta, uite ca la o discutie mia venit in minte o intamplare din viata mea de licean. Era cald afara si noi serveam ca oamenii constiinciosi mi se pare ora plictisitoare de romana. Romana sau poate matematica, ori intre ora de romana si matematica. Si uite cum stateam io asa neatent, vine directorul si da vestea-bomba, cum ca, sar fi anuntat ca chiar e o BOMBA in incinta liceului, si sa ramanem toti la locurile noastre. imediat la fata locului 2 masini de pompieri, vreo 3 ambulante si 2 masini de stiri. Noi tot cascam gura ba pe geam, ba la profesoara, si imi aduc aminte ca la un moment dat au aparut si de la jandarmerie niste genisti. Afara zarva mare, noi inauntru ne sunam parintii, si dadeam bombe la randul nostru. Erau oamenii atat de prosti, incat au facut manevre pana lea sarit capul. Pompierii. Au ajuns poate primii, si sau parcat toti langa liceu. Pac desfasurari de furtune, chei la cuplatul furtunului la hidranti, la masina, dupa care unul chiar a avut o revelatie. Zice: ba, daca bubuie, nu bubuim si noi ca suntem acia??? se sfatuiesc acolo vorbesc intre ei, si decit urmatoru pas, sa mute tot la 200m distanta ca sa fie in siguranta. Noi in schimb, ca elevi mediocri cu sanse mari de castig la loto, ce au copt ei in mintea lor? nu misca nimeni, sta fiecare pe locul lui. Adica, cum dom'le daca e bomba, intai o cauti, si dupaia ma evacuezi? Sa ma imprastii io pe aia 200m de siguranta pt ca nu se stie? Si chiar asa a facut. Director bou si dobitoc, din cauza caruia ne ca^&% pe noi de frica in timp ce aia de la genisti treceau, printre banci, si aici e bomba si mai mare, cu o oglinda pusa pe un bat telescopic asa, cam la 30 de cm. Bine bai nene, nai si tu un detector ceva, pupatear tehnologia in varfu... oglinzii sa te pupe, io crap cu nervii acia, ma gandesc daca sa ies pe geam, desi sunt la etajul 1 si tu vii la mine cu oglinda? Da. Si isi face omu "meseria" si se uita pe sub banci, in banci, si chiar si cu oglinda dupa dulap, dupa care pleaca la clasa urmatoare. Noisub presiune, am inceput sa scriem "ajutor" pe foi duble de caiet si sa le lipim pe geam. Camerele erau toate pe noi. Si totul a culminat in momentu in care unu mai viteaz a inceput sa urle pe geam asa, cantat, vesnica pomenire. Neam stricat de ras, si pe langa boii buzoieni deafara, uite ca si ala mic cu bomba, a sunat de pe telefon propriu sau nush, ca, in vreo 2-3 ore lau prins si se zvonea ca ar fi luat vreo 100 de mil amenda. Mare porcarie, prost sistem, proasta organizare. Dar ca si la cardul visa: ocazia sa povestesti cum ai stat in cladire amenintata cu atentat cu bomba - de nepretuit.

Ne iubim tara, si dobitocii care o conduc.

Aflat poate nu chiar in varful bunastarii sociale, si din necesitati mai mult sau mai putin speciale, uite ca nu am apucat pana la momentul de fata sami procur cu familia un mijloc decent de transport. Si singurul mod de deplasare, folosit activ de membrii din familie a ramas cel in comun. Suntem mandrii posesori ai unui ultra-mega-hiper bolid marca oltcit, care, din motive precum taxe de drum, taxe de rar, intretinere si mentenanta, nu il mai folosim. Asa ca, in eventualitatea unor vremuri mai bune, adunat cu, comisionul dat de programul "rabla", pe viitor am fi putut achizitiona un autovehicul nou. Pana atunci, mersul pe jos cel putin din punctul meu de student de vedere e cam cel mai sanatos. Numai ca legea gaseste mereu metode noi si inedite de a ne regula dorsal. Am primit azi postal, o mica scrisorica complementara din partea Organului atotputernic de lege care specifica astfel. Posesorul vehiculului imatriculat cu nr. bz01nsg a abandonat pe drum public masina alaturi de date privind locul unde a fost abandonata, parcarea blocului. Acest fapt este sanctionat de legea romana cu suma contraventionala estimata intre 1000-2000 ron. Alta problema ar fi ca, intre timp, lui tata ia expirat permisul auto. Acum, nedumerirea mea fata de echitabilitatea fata de stat, si o mare problema de etica, ar fi urmatoarea. Va pun sa calculati putin. Sa stea tata, sa invete din nou pentru ca, in 10 ani sa schimbat codul rutier, sa plateasca pentru schimbatul permisului ca sa nu foloseasca masina, ori sa plateasca taxele de drum si de rar care probabil insumeaza mai mult decat valoarea actuala a masinii, ca sa o miste 5 metri ma incolo sa fie "neabandonata", ori , daca e corect sa astepte ocazia unei achizitionari subventionate. Eu sunt de parere ca, in prag de criza financiara, dobitocii nu stiu cum sa mai scoata un ban "cinstit" de la platitorii de taxe. Parcarea blocului e loc public, dar, nu e rezervat. Prin ce fapt e abandonata? Om avea cu totii garaje private in care sa odihnim masina pana o schimbam? cresc parcari in copaci? Ori poate ar fi normal so luam cu noi seara in casa cand mergem la culcare. Doamne fereste sa nu para autoritatilor masina aurolac, de pe strazi.Ca so duce dracului sa sparga un magazin de bauturi si ameninta pe vreunu cu un cutit sai fure banii. Dar, nu, domle, noi avem poze, si, e decat natural si normal sa platesc intre 1000 si 2000 roni ca ocup un loc de parcare nerevendicat de nimeni. De banii astia probabil mias putea lua alte 2 rable sa ocup 3 locuri de parcare si sai fut in gura cu parcarea lor cu tot. Sa fiu io ala al dracului si excentric, si, cand vine cu poze, sai fut una peste nas cu o manusa alba de catifea, cu casca pe cap si ochelarii de miner/aviator, cum ca, domle, eu imi permit sa ocup locurile ca am cate o masina pentru zile pare si impare, si una cu care ies numa de sarbatori. Ca sa nu mai zic, ca e parcata legal. In mod normal, in caz de vreo problema ar fi trebuit sa vina organu cu masina utilitara, pac sami salte "ferrari-ul" din parcare si sal duca unde dracului il duc ei cand salta masinile pentru parcari ilegale, iar eu, ca sami recuperez masina sa fiu nevoit sa platesc 400-900 roni ca so iau inapoi. Oricum nici dracu nu sar fi mai dus, dar, macar ar fi fost procedura corecta. Asa ca numi ramane sa ma pis pe organe, pe carmuitori si implicit, statul care, prin taxe, a ajuns sa ocupe 2 locuri la masa, ca, la cate taxe si impozite sunt, e deja ca si inca 2 persoane care intra in intretinere, masa si cheltuieli aferente. Mai va mirati ca de ce nu ne bombardeaza teroristii. Stiu ei ca ii avem peai nostri locali. Bafta si, sa traiti bine. Al dracului de bine.

E deja a 4-a zi la rand cand in brasov ninge. Si pentru mine e un extaz continuu, pentru ca pot in sfarsit sa valorific in senzatii banii bagati sistematic in placa si echipament. Pot spune ca ieri am tras una dintre cele mai tari experiente pe care leam trait pana in momentul de fata. Zapada era si este din plin, subit cazaturile nu mai sunt asa dureroase, e cam prima data cand miam pus genunchierele degeaba. Sus in varf de munte un nor urias cenzura orice urma de orizont, baza era numai pe picioare puternice si un mic sentiment de cunoastere a ceea ce era vag, drumul rosu. Din ce in ce mai tare mie tot mai sete de adrenalina. Nimic nu se compara cu senzatia de libertate si sus, singur, cu descreierati care urla puternic in casti, ramai doar cu tine. Fara prieteni sau dusmani, fara pofte, fara nevoi, decat poate, nevoia de a te regasi. Si o faci din plin. Aer curat, iti umpli plamanii si aluneci. Oxigenare puternica, o minte brici.
Duminica.
Azi am fost cu adi si niste prieteni deai lui. Am incercat ceva nou, traseul drumul lupului, traseu de dificultate ridicata. iar zapada din plin, dar, ceva mai multe cazaturi. Am incercat si cateva sarituri, din care una ma incercat pe mine mai mult. Se vede cami doresc sa devin inginer, din moment ce mam lasat proiectat vreo 3 metri in aer de un bolovan nenorocit. totusi undeva mama omida a bagat o incantatie si am scapat fara nimic, deci, iar , i'm richer for the experience. placa totusi am busito destul de rau, dar, daca mai tine macar si sezonu urmator, isi face toti banii. Un weekend pe cinste, vineri partie, sambata bazin si sarituri de pe trambulini :P, duminica 2 coborari pe partie de nivel ridicat, ce mai, nam ales degeaba brasovul. Imediat ce da si caldura trebuie sa ma apuc de cutreierat munti/role. poate asa mai dau jos din butoiu de sub piept a.k.a burtah. Imediat vine si vacanta, profitati si iesiti la aer.

No Fuc.King Way!!!!!!!!!!!

Hop si sesiunea atarna greu si neagra deasupra mea. Si acum cand ma ustura mai tare, zeci de mii de dolari intra chipurile in contul unei fete bolnave, deoarece, (va las sa cititi): "O fata destul de tanara curand o sa paraseasca aceasta lume din cauza cancerului. Acestei fete ii raman 6 luni de viata,si ca ultima dorinta,a vrut sa trimita o scrisoare pentru a zice tuturor sa-si traiasca propria viata. Ea nu o s-o mai poata face. Nu o sa mai poata sa-si ia diploma,sa se casatoreasca,ori sa aiba propria familie. Daca trimiti acest mesaj unui numar cat mai mare de persoane,vei putea da fetei cat si familiei ei o mica speranta,fiindca pentru fiecare nume caruia ii vei trimite acest mesaj, The American Cancer Society,doneaza 3 centi pentru a plati intretinerea fetei si planul de tratament. Un baiat a trimis la 500 de persoane! Noi toti putem trimite macar la 5-6 persoane. Nu dai bani,doar da mai departe la toti prieteni" Deci oameni buni, pentru care inca nu vati trezit sa mirositi imputita realitate din jur, va lamuresc eu cu cateva detalii: nici un Aol, nici un Yahoo, American sida cancer leucemie Asociation nu va da vreodata 1, 2, 3 centi pentru un mass. Statisticile indica, ca ar fi fost pe anul trecut circa 6000 de bolnavi de sida declarati pe Romania. Bolnavi de cancer sunt sigur mai multi, si no sa ma chinui sa caut date. Dar, de exemplu, cu ce ar fi o fata de 18-20 ani mai deosebita intre alti 10000 incat sa ii doneze aol, yahoo, cate 3 centi pe mass nenorocit? No fucking way!! Ar da faliment!!! Sa fie poate cancer dungat, ca na domle' e naspa si.... hai sai dam ca, noi, companie multinationala ne doare, ne pasa...plus ca nu inteleg cum lucreaza chestia asta...adica, daca yahoo monitorizeaza discutiile si gaseste massul...mai poti sa vorbesti porcos cu prietena, sai zici ce iai face, si mai stiu io ce perversiuni? Frate Yahoo te citeste! Esti nebun?! daca iti ia 3 centi?! Nobody gives a fuck!! se moare in spitale pe capete, pensionari, oameni cu copiii, pe strada ingheata batrani aurolaci, si treci pe langa ei fara sa dai 1 leu, dar, stai frate, cum sta cu fata aia de 18 ani ca...ea no sa mai miroasa flori si panselutze. Deschideti bine ochii si analizati putin, massul nu e decat lucrarea unui om cu adevarat bolnav care nare nimic fizic stricat, ci doar ceva mintal, pt ca obtine placere din a starni valuri printre oameni care cred tot ce citesc... inaine era cu da la 10 persoane si o sa iti sara dragostea in brate, acuma ca nu mai tine faza aia, sa trecut la micutul dragos de 13 ani care e pierdut, pachet complet are si 2 numere de telefon, si fata bolnava de cancer care nu mai apuca diverse experiente de viata. Daca saracu' Dragos s-ar fi pierdut, nu credeti ca ar fi fost o campanie nationala sa il gasim? politie, reportaje, de un an si ceva tot pierdut e si tot de 13 ani a ramas... pe bune astfel de oameni ar trebui biciuiti si schingiuiti... sa te folosesti in halul asta de un program nenorocit care mananca copilaria din ce in ce mai mult a celor ca dragos... "hai danutz iesi si tu afara...aaa, nu mama ca vb pe mess..." Daca tot va doare, dati 1 leu batranului de la coltu' supermarketului, isi ia si el o paine, nu dati degeaba un mass tampit ca nu va ia dumnezeu in rai.

plictiseala...si sictir

E destul de tarziu, si dupa niste probleme cu sistemul audio si vreo 15 minute de mesterit, testam diverse melodii piratate, adunate in decursul a 5 ani de cand am calculator.
Mai vechi sau mai noi, aproape toate ma duc la o singura concluzie. Ori ma apuc de house/trance/minimal, ori de rock, pentru ca, 99,99% din tot ce inseamna muzica straina, e defapt manea undercover. Putin daca sapi in versuri, ajungi sa te miri cum dracu se umplu discotecile de saltareti care dau din cap in timp ce P. Diddy ii zice pe bass Christinei Aguilera - fa cacatul ala, fa cacatul ala, fa-l!! sau, hip-hop gen: daca eu sunt caine, si noi suntem niste caini, hai sa alergam niste pisici, ca suntem doar niste caini. Am ajuns la concluzia ca, intre Guta si 50 Cent, nu e mare diferenta, tot noroc, tot maltratari gramaticale, bani masini si curve. Saracii manelisti au picat nevinovati...daca au schimba-o in engleza si ar baga un bass... ne-am rupe oricare...e trist, e foarte trist. Si dupaia mai ma trezesc ca vine x sau y in camera si ascult vreo nenorocire de melodie in care doar se zbiara, sau sunt 2-3 cuvinte mult prelungite, si-mi zice, ba, tu esti naspa, ce-i cu porcaria aia...macar nare versuri in p^#@ mea!!! Normal ca ascult ca ma ajuta sami exprim starea de frustrare ca nu am altceva decent ce sa ascult. Si cum sa fii altfel cand, ajungi la revelion ori pe manele ori pe hituri noi dealu' nenea smiley care, contrar aparentelor, nare bani de dat ca e dator statului. Ceva nou si demn de mila. Ca, noi restu' o ducem bine tare, bem perrier si mancam icre negre, si il compatimim vazandul in zdente pe plasma de 90 de inci. Mai aveti pretentii ca de ce imaginea noastra inafara e de cersetori imputiti. Ce mai... vorba vulpii spre arici...ducetiva-n ... dupa pisici...ca suntem doar niste caini... (methodman - we some dogs)

Timp liber

Una dintre activitatile mele preferate, pasiune ce duce usor spre obsesie, este mersul pe munte. Ne-am dus cu asteptari relativ ridicate, e foarte frumos sa urci pe munte pe timp de iarna.Echipament complet, butelca de coniac la piept, costumul de ski, bocanci de munte si camera.Am pornit.A meritat din plin efortul, pentru peisaj, dar, mai ales pentru momentele in care, pentru o clipa, imi opream respiratia, si cadeam pe ganduri ascultand tacerea.Partea nasoala a fost insa atunci cand am bagat de seama ca acumulatorii de la camera sunt aproape terminati...cu chiu cu vai am reusit sa scot 8-9 poze, dar, reprezentative. Sus cand am ajuns, am mancat putin, apoi am coborat si am mers la masini. Trecem la intoarcere, si niste oameni se uitau dupa noi...cu bariera de drum silvic lasata, oare de unde veneam noi? Dar eram intr-o dacie, si, puteam sa venim de oriunde. Masina nu trada nimic. Nici o expresie. Pe seara am testat agilitatea cand colegul meu dodo nea dus in poligon si a facut drifturi. O zi plina

Dark times are upon us...

Ma simt aiurea. dupa inca o noapte pierduta, aiurea, am senzatia ca, cumva, peste noapte, planetele s-au aliniat intr-o configuratie necorespunzatoare si emit raze asa..poc poc de stres. E 2 ianuarie. Si vom vorbi de lucruri negre, lucruri urate, vom vorbi, de iminenta Stresiunii. dupa un an bun, si cu o parere nerealista despre capacitatile mele atat fizice cat si mentale, m-am angajat. Mare parte din cursuri nu le-am frecventat. Ce-i drept, mare parte din marea parte erau cam inutile, mereu am fost instigat ca se pune accent pe volum si nu pe calitate, dar ma rog, trecem mai departe. Si incet incet, se simte presiunea, teama...alergatura mare, xeroxuri, planuri de bataie care le facem si, absolut tipic, brainstorming-uri in cautare de metode perfectionate de copiat. Fratilor, numaratoarea inversa a inceput, asa ca, tociti cursurile, si asigurati-va stocuri mari de hartie igienica. Vin vremuri tulburi.

Spargand gheata...

In sfarsit, am reusit sa ma rup de rutina de zi cu zi si sa-mi aloc putin timp. Butoane, aspecte, fonturi, linkuri si alte setari, totul ca sa-mi implinesc o dorinta veche mult timp neglijata. Intotdeauna mi-am dorit sa tin o oarecare evidenta a intamplarilor banale din viata unui om neinsemnat.
Nu m-a atras niciodata ideea unui jurnal, ocupa prea mult timp, si mereu exista teama ca ar putea sa cada in ochi straini, nerabdatori sa judece. Nu. Un blog are marele avantaj cat, la o apasare de buton, totul se sterge, totul dispare. Nu o sa incerc in postarile urmatoare sa ma pretind vreun erudit, un intelept, sau un om care cunoaste tot. O sa-mi exprim in schimb, imaginea unei lumi vazuta prin ochii unui tanar de 21 de ani, pareri si indignari, argumente. Pe scurt, Lumea Mea.