No Fuc.King Way!!!!!!!!!!!

Hop si sesiunea atarna greu si neagra deasupra mea. Si acum cand ma ustura mai tare, zeci de mii de dolari intra chipurile in contul unei fete bolnave, deoarece, (va las sa cititi): "O fata destul de tanara curand o sa paraseasca aceasta lume din cauza cancerului. Acestei fete ii raman 6 luni de viata,si ca ultima dorinta,a vrut sa trimita o scrisoare pentru a zice tuturor sa-si traiasca propria viata. Ea nu o s-o mai poata face. Nu o sa mai poata sa-si ia diploma,sa se casatoreasca,ori sa aiba propria familie. Daca trimiti acest mesaj unui numar cat mai mare de persoane,vei putea da fetei cat si familiei ei o mica speranta,fiindca pentru fiecare nume caruia ii vei trimite acest mesaj, The American Cancer Society,doneaza 3 centi pentru a plati intretinerea fetei si planul de tratament. Un baiat a trimis la 500 de persoane! Noi toti putem trimite macar la 5-6 persoane. Nu dai bani,doar da mai departe la toti prieteni" Deci oameni buni, pentru care inca nu vati trezit sa mirositi imputita realitate din jur, va lamuresc eu cu cateva detalii: nici un Aol, nici un Yahoo, American sida cancer leucemie Asociation nu va da vreodata 1, 2, 3 centi pentru un mass. Statisticile indica, ca ar fi fost pe anul trecut circa 6000 de bolnavi de sida declarati pe Romania. Bolnavi de cancer sunt sigur mai multi, si no sa ma chinui sa caut date. Dar, de exemplu, cu ce ar fi o fata de 18-20 ani mai deosebita intre alti 10000 incat sa ii doneze aol, yahoo, cate 3 centi pe mass nenorocit? No fucking way!! Ar da faliment!!! Sa fie poate cancer dungat, ca na domle' e naspa si.... hai sai dam ca, noi, companie multinationala ne doare, ne pasa...plus ca nu inteleg cum lucreaza chestia asta...adica, daca yahoo monitorizeaza discutiile si gaseste massul...mai poti sa vorbesti porcos cu prietena, sai zici ce iai face, si mai stiu io ce perversiuni? Frate Yahoo te citeste! Esti nebun?! daca iti ia 3 centi?! Nobody gives a fuck!! se moare in spitale pe capete, pensionari, oameni cu copiii, pe strada ingheata batrani aurolaci, si treci pe langa ei fara sa dai 1 leu, dar, stai frate, cum sta cu fata aia de 18 ani ca...ea no sa mai miroasa flori si panselutze. Deschideti bine ochii si analizati putin, massul nu e decat lucrarea unui om cu adevarat bolnav care nare nimic fizic stricat, ci doar ceva mintal, pt ca obtine placere din a starni valuri printre oameni care cred tot ce citesc... inaine era cu da la 10 persoane si o sa iti sara dragostea in brate, acuma ca nu mai tine faza aia, sa trecut la micutul dragos de 13 ani care e pierdut, pachet complet are si 2 numere de telefon, si fata bolnava de cancer care nu mai apuca diverse experiente de viata. Daca saracu' Dragos s-ar fi pierdut, nu credeti ca ar fi fost o campanie nationala sa il gasim? politie, reportaje, de un an si ceva tot pierdut e si tot de 13 ani a ramas... pe bune astfel de oameni ar trebui biciuiti si schingiuiti... sa te folosesti in halul asta de un program nenorocit care mananca copilaria din ce in ce mai mult a celor ca dragos... "hai danutz iesi si tu afara...aaa, nu mama ca vb pe mess..." Daca tot va doare, dati 1 leu batranului de la coltu' supermarketului, isi ia si el o paine, nu dati degeaba un mass tampit ca nu va ia dumnezeu in rai.

plictiseala...si sictir

E destul de tarziu, si dupa niste probleme cu sistemul audio si vreo 15 minute de mesterit, testam diverse melodii piratate, adunate in decursul a 5 ani de cand am calculator.
Mai vechi sau mai noi, aproape toate ma duc la o singura concluzie. Ori ma apuc de house/trance/minimal, ori de rock, pentru ca, 99,99% din tot ce inseamna muzica straina, e defapt manea undercover. Putin daca sapi in versuri, ajungi sa te miri cum dracu se umplu discotecile de saltareti care dau din cap in timp ce P. Diddy ii zice pe bass Christinei Aguilera - fa cacatul ala, fa cacatul ala, fa-l!! sau, hip-hop gen: daca eu sunt caine, si noi suntem niste caini, hai sa alergam niste pisici, ca suntem doar niste caini. Am ajuns la concluzia ca, intre Guta si 50 Cent, nu e mare diferenta, tot noroc, tot maltratari gramaticale, bani masini si curve. Saracii manelisti au picat nevinovati...daca au schimba-o in engleza si ar baga un bass... ne-am rupe oricare...e trist, e foarte trist. Si dupaia mai ma trezesc ca vine x sau y in camera si ascult vreo nenorocire de melodie in care doar se zbiara, sau sunt 2-3 cuvinte mult prelungite, si-mi zice, ba, tu esti naspa, ce-i cu porcaria aia...macar nare versuri in p^#@ mea!!! Normal ca ascult ca ma ajuta sami exprim starea de frustrare ca nu am altceva decent ce sa ascult. Si cum sa fii altfel cand, ajungi la revelion ori pe manele ori pe hituri noi dealu' nenea smiley care, contrar aparentelor, nare bani de dat ca e dator statului. Ceva nou si demn de mila. Ca, noi restu' o ducem bine tare, bem perrier si mancam icre negre, si il compatimim vazandul in zdente pe plasma de 90 de inci. Mai aveti pretentii ca de ce imaginea noastra inafara e de cersetori imputiti. Ce mai... vorba vulpii spre arici...ducetiva-n ... dupa pisici...ca suntem doar niste caini... (methodman - we some dogs)

Timp liber

Una dintre activitatile mele preferate, pasiune ce duce usor spre obsesie, este mersul pe munte. Ne-am dus cu asteptari relativ ridicate, e foarte frumos sa urci pe munte pe timp de iarna.Echipament complet, butelca de coniac la piept, costumul de ski, bocanci de munte si camera.Am pornit.A meritat din plin efortul, pentru peisaj, dar, mai ales pentru momentele in care, pentru o clipa, imi opream respiratia, si cadeam pe ganduri ascultand tacerea.Partea nasoala a fost insa atunci cand am bagat de seama ca acumulatorii de la camera sunt aproape terminati...cu chiu cu vai am reusit sa scot 8-9 poze, dar, reprezentative. Sus cand am ajuns, am mancat putin, apoi am coborat si am mers la masini. Trecem la intoarcere, si niste oameni se uitau dupa noi...cu bariera de drum silvic lasata, oare de unde veneam noi? Dar eram intr-o dacie, si, puteam sa venim de oriunde. Masina nu trada nimic. Nici o expresie. Pe seara am testat agilitatea cand colegul meu dodo nea dus in poligon si a facut drifturi. O zi plina

Dark times are upon us...

Ma simt aiurea. dupa inca o noapte pierduta, aiurea, am senzatia ca, cumva, peste noapte, planetele s-au aliniat intr-o configuratie necorespunzatoare si emit raze asa..poc poc de stres. E 2 ianuarie. Si vom vorbi de lucruri negre, lucruri urate, vom vorbi, de iminenta Stresiunii. dupa un an bun, si cu o parere nerealista despre capacitatile mele atat fizice cat si mentale, m-am angajat. Mare parte din cursuri nu le-am frecventat. Ce-i drept, mare parte din marea parte erau cam inutile, mereu am fost instigat ca se pune accent pe volum si nu pe calitate, dar ma rog, trecem mai departe. Si incet incet, se simte presiunea, teama...alergatura mare, xeroxuri, planuri de bataie care le facem si, absolut tipic, brainstorming-uri in cautare de metode perfectionate de copiat. Fratilor, numaratoarea inversa a inceput, asa ca, tociti cursurile, si asigurati-va stocuri mari de hartie igienica. Vin vremuri tulburi.

Spargand gheata...

In sfarsit, am reusit sa ma rup de rutina de zi cu zi si sa-mi aloc putin timp. Butoane, aspecte, fonturi, linkuri si alte setari, totul ca sa-mi implinesc o dorinta veche mult timp neglijata. Intotdeauna mi-am dorit sa tin o oarecare evidenta a intamplarilor banale din viata unui om neinsemnat.
Nu m-a atras niciodata ideea unui jurnal, ocupa prea mult timp, si mereu exista teama ca ar putea sa cada in ochi straini, nerabdatori sa judece. Nu. Un blog are marele avantaj cat, la o apasare de buton, totul se sterge, totul dispare. Nu o sa incerc in postarile urmatoare sa ma pretind vreun erudit, un intelept, sau un om care cunoaste tot. O sa-mi exprim in schimb, imaginea unei lumi vazuta prin ochii unui tanar de 21 de ani, pareri si indignari, argumente. Pe scurt, Lumea Mea.