sâmbătă, 29 august 2009

Pe drum. part 1

Sunt in drum spre Brasov. Din nou. Si deja s-a intamplat de prea multe ori incat sa pot spune ca-mi mai pasa. Dar nu conteaza. Pentru a mia oara am ratacit drumul casa-autogara/gara. Nu inteleg. Ma simt ca un mic sobolan alb cu ochi rosii intr-un labirint de stradute mici si neasfaltate. Autocarul porneste. De 3 ani fac drumul asta regulat. Chiar nu pot nimeri si eu odata drumul direct? De ce? Am batut tara destul de mult si am probleme in a lega un drum de 14 min pana la autogara? In fine. Trec mai departe. Azi o sa fie o zi cu ghinion, in graba ca sa nu pierd autocarul mi s-a mai rupt si breteaua gentii de la laptop. Si a cazut dramatic la pamant, iar al 6-lea simt, ala al paianjenului, nu ma anuntat. Deaia, scriu si postul asta acum, pt ca,lam pornit ca sa il verific. Si am vazut ca am belit un colt de la clapa. Firar. A trecut momentul insotit de blestemele de rigoare. Ajung la masina si incep sa-i judec. aceiasi turma de oi inghesuite, cu ochii bulbucati gandind la problema urmatoare: "daca ma duc sa las geanta la bagaj oare mai prind loc?" Si toti gasesc acelasi raspuns: Nu. Desi sunt 15 insi toti. Si sunt 44 de locuri. Si toti incearca sa urce ditamai geanta de voiaj in autocar, plasa cu legume, rucsacul de munte, si de fiecare data soferul ii intoarce. Ce nasol o fi sa fii sofer, si sa zici zi de zi, la aproape aceiasi oameni, doamna/domnule, nu puteti urca cu geanta. Pfff. Romani. Vor fi vreodata eficienti la ceva? Despic subiectul si ma revolt cu privirea la o tiganie care a scapat de multe ori ochiului meu agil ca de vultur. Recent ajuns in Onesti, la Tudorica, colegu de camera, stand la o cafea imi sare in ochi musamaua de pe masa, folie de plastic cu imprimeu: un platou cu prajituri, cesti de cafea, mici boabe/fructe. Si ma umplu de draci. Pentru ca in repetate randuri am avut si eu fete de masa similare. Si cel mai probabil si voi ati avut. Si ma umplu de draci si mai tare. Oare, in tara asta, toti suntem atat de saraci incat sa tinem pe masa o poza cu bucate? Da' ce, eu nu-mi permit o cutie de fursecuri? Am nevoie de o imagine? Si uitandu-ma la imagine, ce ar trebui sa simt? Satisfactie? Vine tzatza Floarea si se minuneaza, vai, ce fata de masa frumoasa ai! (subliminal, creierul ii sugereaza tzatei Floarea ca ar manca prajituri). Dar solutia finala este ca, nu o sa-si ia prajituri. In nici un caz! Dar data viitoare cand ajunge la piata o sa caute la mase plastice o musama cu prajituri, vorba aia, sa aibe si ea ce pune pe masa. Saraci...extrem de saraci. Ai dracului chinezi, ca numa aia fac foamea, iar fabricand fete de mese cu motive diverse, noi adoptam stilul. Cumpar-o mama paia cu carouri! Nu nu, e prea simpla. Uite peasta, ia uite ce platou frumos cu prajituri(subliminal, creierul mamei ii sugereaza ca ar manca niste prajituri) dar nu-si cumpara. Isi ia o fata nenorocita de masa. Romani... 4 ever adoratori de porcarii. Dar totusi, sa uitam...astia suntem. Iar eu sunt pe drum. Cica, de azi incep sa invat. Am nevoie. trebuie sa ma zbat sa prind camin. Si o sa fie destul de greu. Sper sa iasa bine. Si voua va doresc la fel de mult succes, va stiti voi, aia mai deosebiti...deosebit de neinteresati. Sa ne vedem cu totii in camin. Pace si indestulare..cu prajituri reale pe masa. Ceaiul lasati-l in ibric, sa fie cald.

2 comentarii:

  1. Animalule... am facut ceai cand ai venit la mine da sa racit (ca nu l-am baut) ... :))
    Semnat Tudorica

    RăspundețiȘtergere
  2. FFF tare...asta e viata unui om...cand ma uit la mine gasesc ceva asemanator...parca as scrie din carti dar din pacate toate aceste lucruri exista. Sa speram ca odata va fi bine si se va indrepta totul dar si noi trebuie sa depunem un efortb pt a fi posibil...:P:P

    RăspundețiȘtergere