Timp si Dependente.

Inca de cand am venit din nou in camin, acum in semestrul 2 am vazut semnul bunastarii pe urmatoarea perioada. 3 suluri de hartie igienica incepute pe cuptorul cu microunde. Scurt, vin vremuri de cacat. Mam trezit dupa o noapte nedormita( suna cam ciudat) de la 6:30, chestie care nam mai facut-o de mult timp, si sa vazut din plin. Si ca tot omul, ma ridic, si stau asa un moment mai lung pe marginea patului. Stau si, la umbra de liniste din camera adormita, vad pe geam nu lumina diminetii, ci un zid erodat urat si deprimant. Apoi vin scurt in minte sacul de probleme si neplaceri, rateurile si insuccesele recente. Si poc loveste don'soara Melancolie. E foarte amar gustul realitatii. Nu stiu la cati le vine in minte, dar mie unul mi se intampla destul de des sa pun in balanta lipsa de griji si viata de copil care am avuto, si cea de acum. Mici comparatii: se intampla ca, vacanta de vara, sa dureze, cam echivalentul la un an intreg de acum. Nu pot sami dau seama cum atunci aveam timp intr-o zi sa fac aproape tot ce vroiam , masinute, biciclete, sporturi si toate cele. Acum insa, greu mai ai timp sa te ocupi de ceva care iti place. Totul era luminos, caldura mare, alergam dupa furnici cu lupa, lansam avioane de hartie, orice ganganie starnea curiozitate si exclamari. Acum totul are o nuanta gri inchis si, din grupul de copii trancalai cu care umblam , acum am ajuns sa fiu un strop in deplasare printro mare de oameni la fel de gri ca si blocurile din care ies. Maturitatea is a bitch, si, ne fute pe toti. In degradeu, pt ca ne arde in functie de posibilitatile financiare necesare ca sa ne atingem scopurile. Ce tare, uite ca ajungem sa ne futem in culori cu viata.:)) Ajuns si aici la facultate, standardele tot coboara, pana la nivel critic, in orice privinta. De la "sper sa iau bursa" la "sper sa iau un 7" la "dao dracu, macar sa trec..." Banii daca ii primesti, nuti ajung, daca ii faci, se duc prea repede. Apoi ramai cu speranta ca, lasa, ies inginer, si, ma scot io dupaia... numai ca si aici iti faci prieteni si de an mai mare, care, daca termina, afli ca au ajuns la nush ce firma din domeniu, si tresari, si zici, pai, si cat te platesc pentru intretinerea sistemelor, proiectarea de.. dealer de vanzari de... ? si zice, pai, 12....18 milioane. Si iar te bosumfli. Cu 18 mil pe luna o sami pot eu cumpara o casa? un apartament? o masina? Nu prea. Si casti ochii la stiri ca, fiu lu' bulibasa x in varsta de 11 ani sa insurat cu o tigancusa de 13 ani si au primit 3 masini, vila gata mobilata cu einspe mii de turnuletze si 3 kile de aur. Va zic si de ce; logica mea, imi propune urmatoarea varianta: legat si de ce am scris mai devreme, viata ne fute in degradeu, iar, cum tiganii is negri, viata ii fute invers proportional, si, na, ca la 11 anisori micu' cichicean are mai multi bani decat o sa am eu vreodata scosi din meserie de studii superioare. Dar deja am deviat. In fond, e vorba de faptul ca, soarele sa transformat in nori, orele in minute, fruntea in riduri, ochii luminosi in cearcane, sperantele in griji, increderea in frica de a nu fi tras in piept. Si inca ceva, sunt rasuflatul descoperitor al unui remediu complet al dependentei: plictiseala. Monotonia rupe si cea mai mare placere. De la sport, la jocuri pe calculator, la fitness, la cupluri, si implicit la viata.

Hai cu STANGA!!!!

Un mic lucru destul de iritant al vietii de zi cu zi am ajuns astazi la concluzia ca e practicitatea mainii stangi. Destul de ciudat fapt, pe cand imi taiam copitele, vad ca, mana dreapta taie copitele la stanga, apoi, cand vine randul sa ii intoarca favoarea, mana stanga tot da pe langa, tremura, nare mai pic de control. Si stau si ma gandesc eu asa in sinea mea si zic: frate, cred ca noi, oamenii suntem cele mai proaste animale, cu evolutia noastra cu tot. Ca nu cred ca se duce la vanat leul si cand sa apuce gazela de gat, cade fulgerat jos, rostogoliri si praf peste tot, apoi zice, nu frate, era cu stanga.... am ratat... si nu inteleg de ce nu facem ceva constructiv sa ne pastram si functionabilitatea mainii stangi, ca, poate cu evolutia in ritmul asta ajungem treptat sa ramanem cu cap, picioare, si o mana,ca, paialalta no foloseam, si, cursul natural al lucrurilor face ca, ce nu folosim, sa dispara. Asa ca ridicati mana stanga sus, si, folositi cu incredere. Ca estetic, ciungi nam da prea bine. (o porcarie, dar, am simtit nevoia sa spun, ca miam ciopartit copitele mainii drepte...)