Pe drum. part 1

Sunt in drum spre Brasov. Din nou. Si deja s-a intamplat de prea multe ori incat sa pot spune ca-mi mai pasa. Dar nu conteaza. Pentru a mia oara am ratacit drumul casa-autogara/gara. Nu inteleg. Ma simt ca un mic sobolan alb cu ochi rosii intr-un labirint de stradute mici si neasfaltate. Autocarul porneste. De 3 ani fac drumul asta regulat. Chiar nu pot nimeri si eu odata drumul direct? De ce? Am batut tara destul de mult si am probleme in a lega un drum de 14 min pana la autogara? In fine. Trec mai departe. Azi o sa fie o zi cu ghinion, in graba ca sa nu pierd autocarul mi s-a mai rupt si breteaua gentii de la laptop. Si a cazut dramatic la pamant, iar al 6-lea simt, ala al paianjenului, nu ma anuntat. Deaia, scriu si postul asta acum, pt ca,lam pornit ca sa il verific. Si am vazut ca am belit un colt de la clapa. Firar. A trecut momentul insotit de blestemele de rigoare. Ajung la masina si incep sa-i judec. aceiasi turma de oi inghesuite, cu ochii bulbucati gandind la problema urmatoare: "daca ma duc sa las geanta la bagaj oare mai prind loc?" Si toti gasesc acelasi raspuns: Nu. Desi sunt 15 insi toti. Si sunt 44 de locuri. Si toti incearca sa urce ditamai geanta de voiaj in autocar, plasa cu legume, rucsacul de munte, si de fiecare data soferul ii intoarce. Ce nasol o fi sa fii sofer, si sa zici zi de zi, la aproape aceiasi oameni, doamna/domnule, nu puteti urca cu geanta. Pfff. Romani. Vor fi vreodata eficienti la ceva? Despic subiectul si ma revolt cu privirea la o tiganie care a scapat de multe ori ochiului meu agil ca de vultur. Recent ajuns in Onesti, la Tudorica, colegu de camera, stand la o cafea imi sare in ochi musamaua de pe masa, folie de plastic cu imprimeu: un platou cu prajituri, cesti de cafea, mici boabe/fructe. Si ma umplu de draci. Pentru ca in repetate randuri am avut si eu fete de masa similare. Si cel mai probabil si voi ati avut. Si ma umplu de draci si mai tare. Oare, in tara asta, toti suntem atat de saraci incat sa tinem pe masa o poza cu bucate? Da' ce, eu nu-mi permit o cutie de fursecuri? Am nevoie de o imagine? Si uitandu-ma la imagine, ce ar trebui sa simt? Satisfactie? Vine tzatza Floarea si se minuneaza, vai, ce fata de masa frumoasa ai! (subliminal, creierul ii sugereaza tzatei Floarea ca ar manca prajituri). Dar solutia finala este ca, nu o sa-si ia prajituri. In nici un caz! Dar data viitoare cand ajunge la piata o sa caute la mase plastice o musama cu prajituri, vorba aia, sa aibe si ea ce pune pe masa. Saraci...extrem de saraci. Ai dracului chinezi, ca numa aia fac foamea, iar fabricand fete de mese cu motive diverse, noi adoptam stilul. Cumpar-o mama paia cu carouri! Nu nu, e prea simpla. Uite peasta, ia uite ce platou frumos cu prajituri(subliminal, creierul mamei ii sugereaza ca ar manca niste prajituri) dar nu-si cumpara. Isi ia o fata nenorocita de masa. Romani... 4 ever adoratori de porcarii. Dar totusi, sa uitam...astia suntem. Iar eu sunt pe drum. Cica, de azi incep sa invat. Am nevoie. trebuie sa ma zbat sa prind camin. Si o sa fie destul de greu. Sper sa iasa bine. Si voua va doresc la fel de mult succes, va stiti voi, aia mai deosebiti...deosebit de neinteresati. Sa ne vedem cu totii in camin. Pace si indestulare..cu prajituri reale pe masa. Ceaiul lasati-l in ibric, sa fie cald.

Pe drum. part 2

O sa fac un fel de post 2 in 1. Pe parcurs, curgandu-mi balele cu gura deschisa, am terminat bateria ascultand muzica in somn. Si ma trezesc undeva pe langa baraj, unde am facut popas, apoi, spre Teliu, al doilea popas. Si la al doilea popas, urca in autocar, pe locul din fata mea, un individ intre 19-22 de ani copt de soare. Il voi numi, Vasile. Pt ca era un taran prost. Ar fi misto sa avem si noi ca la americani, denumirea aia de persoana necunoscuta, John/Jane Doe. Drept urmare, ii vom spune, Vasile Doe. Si urca Vasile, transpirat tot, imbracat ultima moda a la targ, cu pantofi de piele; camasa in carouri cu imprimeu floral pe spate, pantaloni de stofa, si sapca pusa in varf de cap neagra cu Chicago Bulls. Superb. Imi trezeste interesul critic. Si ma uit atent sa ii urmaresc comportamentul. Logic, amator de tractoare, Vasile e entuziastmat de tehnologia aerului conditionat. Obisnuit sa ia rata, si nu autocarul, pierde in jur de 10 minute apasand butoanele de bec, pe rand, de sonor, de aer conditionat, si stupefiat, ajunge la concluzia ca nu functioneaza nici unul. Regleaza usor cu multa dibacie, directia fluxului de aer rece spre fruntea-i plina de sudori, si imediat ma pocneste aroma spray-ului clasa superioara de 5 lei cumparat din magazin 3,8 lei, deci, ceva scump si extravagant. Deodorizant marca BRUT. Cum era Sprite-ul cu motto-ul "Fiare pentru fiara din tine", Vasile avea BRUT pentru bruta necioplita din el. Si ma sufoca. Si nu mai puteam sa respir. Si la randul meu, ma folosesc si io de tehnica si orientez contra aerul conditionat sa ii bata in ceafa. Sa faca acolo un mic vortex, mici tornade descendente de...BRUT care in loc sami intre pe nas, sa intre sub scaun. Si normal, Vasile, n-a venit singur. Vasile a mai urcat cu cineva, dar a platit un singur bilet! Pentru ca, Vasile, a intrat cu musca. Probabil o fi zis soferului, stai frate, ca nu ocupa loc....sta pe mine. Si nu te bazaie pe tine la cap...io am sapca...deci, nici pe mine... In fine. trec 2-3 satucuri, si deodata, Vasile scoate arma secreta: o cutie de bere Golden Brau, pentru ca in fond, transpira, daca transpira, se deshidrateaza, daca se deshidrateaza, trebuie sa bea bere. Si m-am pregatit pentru ce-i mai rau.
O gura, 2 guri, iar Vasile se resimte. Nu stie sa bea din cutie. Inghite si aer. Si normal, apare reflexul ala de a ragai. Numai ca Vasile e luat prin surprindere, si, uitand ca nu s-a spalat dupa masa, elibereaza o simfonie de arome in aer, de ceapa, salam, si branza cu rosii. Vortexu meu nu mai face fata. Si ma loveste din plin. Trecem mai departe la capitolul bronz. Frate, era ca un fel de caracter nervos de desen animat si din moment in moment, tot ma asteptam sa-i sara sapca si sa scoata abur pe urechi. Dar nu s-a intamplat, si formulez teoria cum ca, in satucu lor uitat de lume, nu au cabine de bronzat. Au cabine de tractor. Si functioneaza oarecum similar. La bronzat platesti minutul, la tractor platesti motorina. Si din ambele iesi in degradeu. Probabil Vasile ar fi putut candida la concursul local de cel mai frumos bronzat tractorist. Premiul cel mare fiind juma de porc, 3 kile de jumari la borcan, si seminte de rosii pentru sezonul urmator. Aproape adoarme. Vasile este obosit. Cine stie cate ogoare o fi dat gata de dimineata...Si leganand capul, imi sare in ochi litera "B" cusuta in spatele sepcii. Ma intreb de la ce vine. Nu ma intreb prea mult. Vasile e un "BOU". Pentru ca niciodata, nicaieri, nu se accepta sa porti sapca la camasa, pantofi si pantaloni de stofa. Fermecat, iarasi cu tehnologia, pentru ca in fond, are preocupari academicesti, incepe sa se joace cu masuta pliabila de pe scaunul din fata. Si tot jucandu-se, observa la un moment dat, butonul de reglare a pozitiei scaunului. Insa prin faptul ca e Bou, eu proptesc genunchiul in scaun, Vasile apasa, se lasa pe spate, dar, surpriza! Nu merge. Pentru ca am genunchiul puternic proptit in scaun. Si revine la pozitie dezamagit. Firar ma-sa a dracului de autocar ca are atatea butoane si nimic nu merge!! Intram in Brasov. Mai sunt 3km pana la gara. Vasile iar incearca sa se faca comod pt alea 2 minute care le avem pana la sosire. Dar, din nou proptesc scaunul. Vasile din nou dezamagit. Ajungem, coboara, ma uit la genunchi, model de plasa. Ma uit la Vasile... priceless. Unele lucruri nu le poti cumpara cu bani. Pentru toate celelalte insa, exista VISA. La revedere, Vasile!!